Povestea Tolpi a
început în toamna anului 2013, însă poveştile genţilor făcute din piele de
către meşterul popular Ion Ilioaia au luat naştere în urmă cu mulţi ani.
Unii le spun
coincidenţe, alţii „omul potrivit la locul potrivit”, am mai auzit denumirea de
noroc sau sincronicitate însă indiferent de termenul folosit, întâlnirea cu un
meşter pielar e cât se poate de naturală şi firească pentru un om care caută autenticitatea,
bunul gust şi îşi arată recunoştinţa faţă de oamenii care fac lucruri de mână
şi care promovează valorile româneşti.
Aşa m-am întâlnit
eu cu meşterul Ion, un om simplu dar ager, român natural şi bun la suflet, un
meşter care iubeşte pielea şi care creează minunatele Tolbe cu amintiri. El era
priceput la meşterit tolbe din piele iar eu la „meşterit” poveşti. Încet încet
am căutat să introducem aceste tolbe într-o poveste, să depăşim bariera unei
lipse de identitate şi să transformăm nişte produse simple în personaje cu nume
şi caracteristici specifice. Aşa au apărut Evdochia, Joy, Sara, Agnes, Marta, Victory,
Liberty şi Wisdom. Diferite dar cu multe puncte comune, una mai îndrăzneaţă,
alta mai clasică, una mai jucăuşă alta mai conservatoare, potrivite fiecărui
timp de temperament şi ocazie.
Povestea nu a
fost scrisă de un singur autor şi nu era doar o simplă poveste, era chiar o
colecţie de poveşti sau povestioare, de nuvele sau romane personalizate în
funcţie de fiecare geantă şi de fiecare client, pentru că din momentul în care o geantă Tolpi este achiziţionată, se începe deja o călătorie ale cărei file de
poveste sunt scrise individual, prinzând contur prin amintirile ce vor fi
păstrate, prin locurile prin care va ajunge sau prin momentele importante la
care va participa.
Colecţia de
poveşti a fost şi este îngrijită sub stricta supravechere a unui colectiv de
„mari scriitori”: mâinile dibace ale meşterului Ion şi ale ucenicilor săi, domnii
şi domniţele care devin parteneri de drum alături de noile genţi achiziţionate
şi eu, care sunt vocea din spate. Povestea nu se putea scrie dacă nu era acest
colectiv care să dea viaţă tolbelor: unii să le meşterească, alţii să le
povestească şi nelipsiţii camarazi de drum care să le folosească.
Material de scris
era, poveştile nici ele nu lipseau, însă totul avea nevoie de un nume. Un nume
simplu dar nou, care să exprime într-un mod natural ceea ce făcea nea' Ion: Tolbe din
Piele, adică Tolpi, o îmbinare prescurată a celor două cuvinte "Tol" de la "tolbe"
şi "pi" de la "piele". E adevărat că uneori se mai încâlcea limba când unii încercau
să pronunţe numele însă în scurt timp a devenit uşor de recunoscut şi de
apreciat.
Tolpi, genţile
din piele făcute de meşterul Ion Ilioaia a început parcursul timid dar destul
de ambiţios cu dorinţa de a promova produsele create manual, din materiale
naturale, dibăcite şi meşterite de români.
Ambiţia a pornit
de la două motivaţii puternice: prima a fost aceea de a promova genţile unui
meşter pielar local iar a doua a fost o provocare mai mare: aceea de a retrezi oamenilor ideea că avem chiar aici, în ograda noastră produse minunate,
realizate manual, autentic, din pasiune şi din dorinţa de a păstra şi de a
transmite nişte valori. A doua a fost întradevăr o provocare, mai ales datorită
înclinaţiei din ce în ce mai puternice de a ne duce în fals şi de a fi departe
de adevăr. Dacă suntem departe de adevăr în sufletul nostru, cu atât mai mult
vom fi departe de natural, de simplu şi de frumos în tot ce exprimăm noi: prin
port, prin accesorii, prin stilul nostru de viaţă, prin comportament şi prin
vorbă.
Ca orice
îndeletnicire aflată la început de drum, primii paşi sunt timizi şi mici. Un
adevăr dovedit şi de începutul lui Tolpi.
Prima şedinţă
foto, dacă s-a putut numi aşa, s-a realizat în atelierul din Rugionasa, în care
decorul a fost format din ograda lui nea' Ion, un scăunel din atelier, o cergă pe post de fundal şi soarele care se
ascundea printre nori. Chiar şi aşa pozele, căci după standardele actuale nu se
pot numi fotografii :), au fost apreciate şi valorificate. Mărturiile le aveţi mai
jos:
După 3 luni au
început şedinţele foto profesioniste, în care aveam un fotograf pe măsură şi am
făcut trecerea de la stadiul de poză la „rangul” de fotografie :). Rezultatul a fost mult mai aproape de realitate,
nu mai era discrepanţa aşa mare între real şi digital şi puteam exprima mult
mai bine frumuseţea acestor tolbe.
După alte 3 luni,
adică la 6 luni de la lansarea lui Tolpi fotografiile au depăşit simplul statut de
"fotografii". Din ograda lui nea' Ion, am ajuns într-un conac cu tradiţie în care decorul era o casă veche
din 1906, eram înconjuraţi cu obiecte de pe vremea bunicilor, lângă un şemineu
ce tăinuieşte multe poveşti şi totul în jur era îmbrăcat cu măiestrie de meşterii populari care au decorat şi au pictat
încăperea. A fost unul dintre locurile cele mai potrivite unde putea să se ţină
o şedinţă foto Tolpi. Fotografiile nu au fost doar fotografii, ci au îmbinat şi
ceva din arta şi meşteşugul românesc.
Timid, cu
urcuşuri şi dar şi cu câteva pante line, Tolpi a trecut de la stadiul de poze
realizate pe un scaun la fotografii făcute într-un restaurant muzeu, adică din
ograda lui nea' Ion într-un
Conac cu Tradiţie.
Trecerea a fost
lină, pornind de la genţile care ne-au inspirat, de la modelele unice, de la
dragosea pentru natural, pentru simplitate şi pentru lucrurile făcute de mână.
Ce am învăţam noi în cele 6 luni nu prea le găsiţi într-un manual de business,
însă un lucru dorim să vi-l transmitem: “Când faci lucrurile cu pasiune şi sinceritate nu au cum să nu apară şi rezultatele”
Deşi sunt utile
pentru marile corporaţii, noi nu ne-am ţinut după strategii de dezvoltare sau
după planuri măreţe, ci ne-am ţinut după dorinţa şi dorul dictat de inima
noastră şi ne-am lăsat călăuziţi de dragostea pentru frumos. Cea mai bună
strategie, pe care mulţi uită să o aplice e un sincer şi puternic „Doamne
ajută”. Chiar şi atunci când rezultatele nu sunt cele pe care le aşteptăm noi,
metoda asta nu dă greş niciodată pentru că totul e în folosul nostru.
Dragi domniţe,
domni, prieteni, parteneri şi colaboratori, ne bucurăm şi vă mulţumim că faceţi parte dintr-o frumoasă poveste cu tolbe.
Tolpi, adică
Roxana, Oana, Andrei şi Familia Meşterului Ion Ilioaia vă mulţumeşte!
